Condiții procedurale

Știm din dispozițiile art.146, lit.d ale Constituției României[1] că printre atribuțiile Curții Constituționale se regăsește și cea de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial.

Mai departe, dispozițiile art.11, alin.1, lit.d din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevăd că în atare situație, Curtea pronunță o decizie prin care soluționează excepția de neconstituționalitate.

De reținut că deciziile pronunțate de Curte sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Art 29 al Legii 47/1992 prevede regulile procedurale după care CCR se pronunță asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial.

Astfel, important este că în acest caz se poate invoca o excepție de neconstituționalitate doar în ceea ce privește:

  1. o lege;
  2. o ordonanță sau
  3. o anumită dispoziție dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare.

De reținut că o condiție esențială pentru admisibilitatea acesteia este aceea că legea sau dispoziția față de care se ridică excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În egală măsură, excepția de neconstituționalitate se poate invoca în orice fază a litigiului și indiferent de obiectul acestuia.

Cine poate invoca excepția?

Excepția de neconstituționalitate poate fi invocată de către părți, din oficiu, de către instanță sau de către reprezentantul Ministerului Public, atunci când acesta participă la judecarea cauzei.

Art 29, alin.3 al Legii 47/1992 prevede și o limitare prin aceea că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

 

Ce poate dispune instanța?

Odată îndeplinite condițiile de mai sus, instanța va redacta încheierea de sesizare a CCR și va trimite către acesta dovezile și motivele de neconstituționalitate invocate.

În caz contrar, dacă instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea CCR cu soluționarea excepției (spre exemplu se ridică o excepție de neconstituționalitate privitoare la anumite dispoziții dintr-o lege care nu au legătură cu soluționarea cauzei), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

În ceea ce priește procedura de judecată asupra excepției în fața CCR, reținem că participarea procurorului este obligatorie, iar părţile pot fi reprezentate prin avocaţi.

Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.

Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept, ceea ce înseamnă că nu produc efecte.

 

 

 

 

***

 

[1] https://www.constitutia.ro/art-146-atributii.htm