În primul rând, noțiunea de contencios administrativ presupune activitatea de soluţionare de către instanţele competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut:

  • din emiterea sau încheierea unui act administrativ;
  • din nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri;
  • din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Prin instanță competentă, înțelegem fie secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fie secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel sau ale tribunalelor.
Nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri presupune lipsa unui răspuns din partea autorității publice în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
Prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere înțelegem exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane. Legea asimilează refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Termene de 30 zile, 6 luni, 1 an sau oricând…

1. Procedura prealabilă
Dispozițiile art.7 al Legii 554/2004 prevăd că în situația atacării unui act administrativ individual, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În cazul atacării actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
De asemenea, poate formula plângere prealabilă împotriva unui act administrativ individual și persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim chiar dacă respectivul act nu o vizează în mod direct. În acest caz, plângerea prealabilă se formulează într-un termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului.
De reținut că plângerea prealabilă formulată împotriva unor contracte administrative trebuie făcută în termen de 6 luni, care va începe să curgă fie de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui, fie de la data când reclamantul a cunoscut cauza anulării, dar nu mai târziu de un an de la încheierea contractului.
Prin contract administrativ înțelegem contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect:
 punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;

  • executarea lucrărilor de interes public;
  • prestarea serviciilor publice;
  • achiziţiile publice.
    De asemenea, prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative.2. Procedura în instanță
    Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termen de 30 de zile (sau alt termen de răspuns prevăzut prin legi speciale), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita:
  • anularea în tot sau în parte a actului;
  • repararea pagubei cauzate şi
  • eventual, reparaţii pentru daune morale.
    De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
    Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.
    Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
  • data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
  • data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
  • data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
  • data luării la cunoştinţă a conţinutului actului, dacă plângerea prealabilă nu mai este obligatorie;
    Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la:
  • data comunicării actului;
  • data luării la cunoştinţă;
  • data introducerii cererii;
  • data încheierii procesului-verbal de conciliere.

De reținut că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Cu toate acestea, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, formulată în condițiile prevăzute mai sus.