Cadrul legal care reglementează această situație este reprezentat de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor
- Obligații pentru angajator
În primul rând, art. 25 al OUG 111/2010 prevede că Angajatorul are obligaţia de a aproba concediul pentru creşterea copilului prevăzut la art. 2 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) lit. a).
Mai departe, dispozițiile art. 2, alin.1 fac referire la concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
Dreptul la acest concediu este prevăzut pentru persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din:
-salarii şi asimilate salariilor;
-activităţi independente;
-drepturi de proprietate intelectuală;
-activităţi agricole, silvicultură şi piscicultura,
supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Codului fiscal, denumite în continuare venituri supuse impozitului,
Iar dispozițiile art. 11, alin.1, lit.a se referă la perioada de cel puțin 2 luni de concediu pentru creșterea copilului solicitat de părintele care nu a optat inițial pentru acest drept (spre exemplu tatăl copilului).
- Interdicții pentru angajator
Art 25 alin.2 al OUG 111/2010 prevede că este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:
- salariatei care se află, după caz, în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap;
- salariatei care se află în plata stimulentului de inserţie;
Este vorba despre stimulentul de inserție plătit persoanelor care au finalizat concediul pentru creşterea copilului şi obţin venituri supuse impozitului.
De acest stimulent de inserție se poate beneficia după împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv 4 ani în cazul copilului cu dizabilităţi.
- salariatei care se află în concediul pentru creşterea copilului prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. a), adică perioada de concediu de cel puțin 2 luni solicitată de mamă în condițiile în care aceasta nu a cerut inițial acest drept.
Legea prevede și o excepție de la această interdicție în ipoteza în care concedierea intervine pentru motive survenite în urma reorganizării judiciare sau falimentului angajatorului, declarat în condiţiile legii.
Totodată, art.25 alin.5 al OUG 111/2010 prevede interdicția pentru angajator de a restricţiona accesul salariatei la acordarea stimulentului de inserţie, dacă aceasta şi-a îndeplinit obligaţia de a anunţa, în scris, angajatorul cu cel puţin 30 de zile înainte intenţia de reluare a raportului de muncă sau de serviciu.
- Drepturi ale mamei salariate
La încetarea concediului pentru creşterea copilului, mamei i se aplică prevederile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiind de condiţii care nu îi sunt mai puţin favorabile, precum şi de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi efectuat concediul.
Art.10 alin 8 al Legii nr. 202/2002 prevede că la încetarea
-concediului de maternitate;
-concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi;
-concediului de îngrijitor,
salariata are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente.
De asemenea, salariata poate beneficia de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei.
Mai mult, drepturile în legătură cu locul de muncă dobândite de mama la data aprobării concediului pentru creşterea copilului sau care sunt în curs de a fi dobândite la data la care începe concediul se menţin pe toată durata concediului şi se aplică şi după încetarea acestuia, în condiţiile prevăzute de legislaţia în baza căreia aceste drepturi au fost acordate, de contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
Sigur că în situatia în care angajatorul nu respectă drepturile mamei salariate, se supune la plata unei amenzi în cuantum de până la 10 000 lei iar fapta acestuia constituie contravenție, sancțiunea amenzii fiind aplicată de inspectorii sociali.